Motor

Motor
”Motor”- Vincentiu Grigorescu
UP, 90/105
S-a născut în 1923 la București într-o familie de intelectuali, iar zilele avea să și le sfârșească în 2012 departe de țară, asimilat de mediul artistic european, dar relativ uitat de cel românesc. Vincențiu Grigorescu a fost o personalitate copleșitoare cu un destin romanesc: nu a scăpat de război, a fost martorul ascensiunii postbelice a comunismului în România, și-a început activitatea în anii regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej și a cunoscut prima etapă a regimului Ceaușescu ca artist plastic în București unde a fost recunoscut și premiat, mai ales ca grafician (a unor afișe și postere, precum și al timbrelor emise cu ocazia Olimpiadei de la Melbourne, 1956). A avut expoziții personale de grafică la București, Dsseldorf, Uppsala, New York, Linköping, Milano, Copenhaga și a fost prezent în multe alte expoziții colective internaționale. În materie de pictură, participase deja, înainte de a pleca din România la Haga, la o expoziție în memoria lui Van Gogh, în 1968; iar în 1969, la o expoziție în Italia (Torino) și la alta în Cuba. În 1971 pleacă din țară spre Milano, și de data aceasta invitat tot de o galerie.
Din mărturiile celor care l-au cunoscut, Vincențiu Grigorescu era un personaj insolit: în apartamentul de lângă Biserica Albă, pe strada George Enescu, un apartament moștenit de soția sa (născută Fălcoianu, familie boierească înrudită cu Elena Văcărescu) se strângeau scriitorii și artiștii vremii. Ducea o viață boemă și era un bărbat elegant, ale cărui trei mari pasiuni par a fi fost: rugby-ul (în anii ’50 a făcut parte din echipa națională de rugby a României), pictura și femeile. Generos, extrem de cultivat, de o sinceritate care i-a atras și dușmani, Vincențiu Grigorescu – care, printre altele, a jucat în Ultima noapte a copilăriei (filmul regizat în 1969 de Savel Stiopul) – era un star!
La plecarea din țară, nu și-a luat nicio lucrare cu el. Dar, de îndată ce s-a instalat în Italia, la Milano, și a reînceput să picteze, a avut grijă, pe de-o parte, să-și ducă mai departe experimentele abstracte (este vorba de seriile geometrizate, monocrome, lucrate în culori acrilice, începute în perioada 1967 – 1969, care aveau să-l preocupe până în 1985 și care constituie un moment emblematic în creația sa), dar și, pe de altă parte, să-și reconstituie etapele anterioare, producând pânze în maniera celor pe care le lucrase în țară. Esențială pentru arta lui Vincențiu Grigorescu ca artist rămâne această opțiune abstractă – făcută în România, dar care l-a făcut extrem de actual în mediul artistic european, atunci când avea să ajungă în Italia – pentru “reducere figurativă și cromatică”.
Instalarea sa definitivă în mediul artistic italian se produce în anul 1976, atunci cand galeria milaneză Vismara orgnizează o expoziție personală vernisată de marele critic Gillo Dorfles (o altă expoziție personală a lui Vincențiu Grigorescu la Galeria Vismara va avea loc în 1980). Activitatea de creație din Italia i-a adus lui Vincențiu Grigorescu apreciarea unor critici renumiți: Gillo Dorfles, J. Pigéon, Angelo Dragone, Rino Crivelli, Alberto Veca. (articol de Magdalena Mărculescu)
”Motor” se află în patrimoniul Muzeului de Artă Calafat din anul 1971.

Postări asemănătoare