Prezentare

OBIECTIV: MUZEUL DE ARTĂ CALAFAT – „Palatul Marincu”
ADRESĂ: Str. 22 Decembrie, Nr.6, Calafat, Dolj, 205200
Cod LMI: DJ-II-m-B-08213 (introdus pe lista Monumentelor Istorice din anul 2003)
NATURA: Monument de arhitectură.
ULTIMA REPARAȚIE CAPITALĂ: 2001-2002

„Palatul Marincu” este un monument de arhitectură de interes local, situat în centrul orașului Calafat, ce găzduiește Muzeul de Artă, instituție publică de cultură, fără personalitate juridică, aflată în subordinea Casei de Cultură Calafat – ordonator terțiar de credit și sub autoritatea Consiliului Local Calafat. Muzeul de Artă Calafat, pe lângă secția de bază reprezentată de artă plastică, mai are alte trei secții, de mai mică amploare, aflate în același sediu: „Istorie Locală”, „Casa memorială Florentza și Ilie Marincu” și „Artă populară și etnografie”, cu o suprafață totală de expunere de 817mp.

„Palatul Marincu” a fost construit după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, renumit în epocă, mai ales prin proiectele pe care a fost însărcinat să le realizeze chiar de regele Carol I. Palatul Regal de pe Calea Victoriei, Palatul Cotroceni, Biblioteca Centrală Universitară ”Carol I”, Palatul Casei de Economii și Consemnațiuni, și Palatul Jean Mihail, actualmente Muzeul de Artă din Craiova. Construcția edificiului a fost realizată de inginerul italian Pietro Adotti, (cel care a construit mai multe clădiri și edificii doljene, la Craiova, Calafat, Bârca), ajutat de meșterii Georgetti și Traunero, veniți și ei tot din Italia. Lucrările au fost supravegheate și avizate de arh. Constantin Rogalski. Piatra de fundație s-a pus în toamna anului 1904, lucrarea finalizându-se trei ani mai târziu, în toamna lui 1907. După mobilarea cu obiecte achiziționate din Italia și de la Viena, care au costat cât ridicarea construcției, palatul a fost inaugurat, cu mare fast, în 1908.

Proprietarul palatului a fost Ștefan Marincu, unul dintre cei mai înstăriți oameni din zonă, primar al Calafatului în perioada 1911-1914. Palatul, cu 48 de încăperi, a fost construit în amintirea fiicei Mărioara, decedată la 13 ani de meningită TBC, cuscopul de a găzdui, mai târziu, o școală de fete și de a-l primi cum se cuvine pe regele Carol I. Regele vizitează palatul în anul 1913, iar după anul 1926 (moartea soției) în palat au funcționat două școli de fete. Prin testamentul redactat și semnat de Ștefan Marincu la 23 Aprilie 1914 și prin procesele verbale din 10 Septembrie 1926 și 2 Septembrie 1927 palatul trece în proprietatea comunității, a Primăriei Calafat. În procesul verbal nr.33/10.09.1927, redactat cu prilejul ședinței Consiliului Local, se menționează: „…punerea la dispoziția Ministerului Instrucțiunilor Publice acest imobil, pe tot timpul cât vor funcționa aceste școale, fără însă a trece în proprietatea Ministerului Instrucțiunei”. Clădirea are o suprafață de 8333 mp desfășurată pe trei niveluri. Ca stil arhitectonic, palatul aparține neo-clasicismului francez cu accente de baroc și roccoco și cu influențe ale arhitecturii românești de la începutul secolului al XX-lea. Se remarcă prin dimensiunile impresionante, dar și prin finețea detaliilor. Fațada bine proporționată este străjuită de câte două coloane de o parte și de alta a scărilor principale, în fața cărora veghează doi lei.

Din anul 1968, în sălile de la parterul palatului, funcționează Muzeul de Artă cu secțiile existente. Până în 1980, sălile de la subsol au găzduit ”Casa Pionierului”, după acest an Muzeul de Artă extinzându-se și în aceste spații.

Ultima reparație capitală (subzidiri, consolidare acoperiș, învelitoare, pereți exteriori, restaurări interioare) a avut loc în 2001-2002.

Spațiile din interiorul palatului sunt adecvate pentru desfășurarea unor activități și proiecte culturale diverse precum:

  • Expoziții de artă plastică
  • Expoziții de fotografie
  • Expoziții de artă textilă
  • Simpozioane
  • Spectacole de muzică și poezie
  • Concerte
  • Tabere de creație
  • Cursuri tematice

Postări asemănătoare